Participantă la divizia secundă a Campionatului Mondial "sub 20 de ani" (IRB Junior World Rugby Trophy), echipa României a ocupat primul loc, promovând în elită. Marți, "stejăreii" au revenit acasă, fiind primiți la sediul FR de Rugby. Acolo, după întâlnirea cu mass-media, ei au mâncat cu poftă pizza și au ciocnit un pahar cu șampanie.
Obosiți după ce au călătorit pe traseul Nairobi (Kenya) – București, via Londra, componenții naționalei "sub 20 de ani" au așteptat cu nerăbdare să plece acasă – mai ales jucătorii din Provincie. De trei luni, tinerii rugbyști au stat mai mult prin cantonamente, iar participarea la CM, precum și toxiinfecția alimentară cu care s-au ales unii dintre ei, au lăsat urme.
"Sunt în al nouălea cer!", a repetat Alin Petrache, președintele FRR, când a fost întrebat ce simte după succesul repurtat de "stejărei". Apoi, în numele forului pe care îl conduce, a promis că "vom avea grijă de acești jucători pentru ca ei să nu se piardă". Și, într-adevăr, dincolo de trofeul cucerit, de promovarea în elită, cel mai important câștig pentru rugby-ul românesc l-ar reprezenta tocmai integrarea lor în echipele de seniori – un pas dificil de făcut pentru orice sportiv.
Manager al lotului național, Mircea Paraschiv și-a lăudat protejații, după care l-a remarcat în mod special pe mijlocașul de grămadă Gabriel Bucevschi, cel socotit de staff-ul tehnic drept cel mai bun jucător al echipei noastre la această ediție a Campionatului Mondial.
Căpitan al României U20, talonerul Eduard Marincă a ținut să sublinieze că el și ai săi colegi n-au format numai o echipă, ci o adevărată familie. Secretul victoriei, dar mai ales al revenirii din repriza a doua a finalei cu SUA (americanii au condus cu 13-6 la pauză, iar "stejăreii" s-au impus cu 25-13)? "La pauză ne-am strâns toți și ne-am îmbărbătat. Ne-am vorbit, ne-am spus că am muncit prea mult ca să ratăm totul pe final. Și am reușit. Am fost bine pregătiți și din punct de vedere fizic". Talonerul a recunoscut că, exceptând episodul toxiinfecției și al căldurii înăbușitoare – ploua noaptea, iar ziua soarele era arzător -, jucătorii s-au simțit bine în Kenya. "Am fost și la un safary. A fost interesant. Ne-am plimbat cu bărcile pe un râu, printre animale".
Jucătorii nu au fost internați în spitalul din Nairobi
Episodul toxiinfecției alimentare n-a fost nici el uitat. "Nu știm exact de la ce a apărut. Apă am băut doar la sticlă, sigilată. La hotel au fost bune condiții. De altfel, personalul de acolo era tare afectat de cele întâmplate. Înaintea finalei ne-au spus că speră să câștigăm", a menționat Paraschiv. Medicul Octavian Cîmpian a ținut să lămurească anumite aspecte: "Au apărut câteva lucruri neadevărate în presa din țară. În primul rând, nu au fost unsprezece jucători afectați de toxiinfecția alimentară, ci nouă. Apoi, semnele îmbolnăvirii lor au apărut pe rând, nu la toți o dată. Nu a fost nimeni internat în spitalul din Nairobi. E adevărat, am fost cu ei acolo, însă pentru a le face unele teste. Să nu fie vorba despre malarie, de pildă. După acele teste, i-am luat la hotel". De altfel, pentru modul în care a gestionat criza doctorul Cîmpian a fost felicitat de toată lumea.
Antrenor al treisferturilor, Alexandru Marin senior își amintește fără plăcere de acele zile: "Nu știam ce să facem. Nu am dormit noaptea. Erau câțiva care erau bolnavi cu o zi înainte, alții mai recent. Medicul Cîmpian le dădea medicamente când la unii, când la alții, ca trebuia să ia la ore diferite. Nici antrenament n-am putut face, că nu aveam liniile complete. Nu aveam ce să repetăm. Cei de la International Rugby Board au venit la noi. Cu medicul turneului. I-au consultat pe băieți și ne-au văzut că suntem afectați. Nu știu ce se putea face dacă nu-și reveneau băieții. De fapt, unii au jucat mai mult cu inima. Pe cei care fuseseră bolnavi i-am băgat la început. Le-am spus să joace cât pot. Apoi i-am băgat pe cei întregi. Nu-ți spun că unul dintre ei a făcut pe el… La pauză i-am dat un șort nou. Ca să câștige finala cu SUA acești jucători au trecut peste boală, peste tot. Au fost admirabili".Â
La final, jucătorii au mâncat cu mare poftă pizza. De când n-ați mai avut așa ceva în meniu? "De trei luni!", ne-a răspuns un jucător în timp ce înfuleca o felie. (*) Apoi, după ce au ciocnit o cupă cu șampanie, toată lumea s-a grăbit spre casă. Casă pe care mulți dintre ei n-au mai văzut-o de multă vreme.
(*) pizza este un aliment care nu este indicat sportivilor de performanță. Altfel, jucătorii atinși de toxiinfecția alimentară au slăbit circa 4 kilograme. Pe de altă parte, rugbyștii mi-au mărturisit că le-a fost greu să se adapteze cu bucătăria din Kenya. Este, așadar, normal că ei eu mâncat cu poftă feliile de pizza la sosirea în București.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER